Nu se cunoaste vreun antidot. Singurul tratament consta in ore intregi de masaj cardiac si respiratie artificiala pana cand otrava se difuzeaza si se pierde in sistem.
Otrava nu este injectata ci este inglobata in saliva caracatitei, care este secretata de doua glande, fiecare de marimea creierului ei. Otrava dintr-o glanda e folosita pe prada ei principala, crabii, si este relativ inofensiva pentru oameni. Otrava din cealalta glanda serveste ca aparare impotriva rapitorilor. Caractatia cu inele albastre fie secreta otrava in vecinatatea prazii, asteapta sa devina imobila si apoi o devoreaza, fie sare pe ea, o infasoara cu cele 8 tentacule si apoi o musca.
Exista doua specii de caracatite cu inele albastre: Hapalochlaena lunulata, care este mai mare si creste pana la 20cm masurate cu tentaculele stranse. Cealalta, Hapalochlaena maculosa, este mai mica si mult mai raspandita, cantarind cu greu 28 grame. Se intalnesc in coralii de adancime si bazinele stancoase ale Australiei